Imi permiti?

Imi permiti sa iti ating pieptul si
sa coc pe el coliva ce-ti va purta zestrea mea?
Ma lasi te rog sa te invit la o
fuga prin ploaie si sa ne tavalim prin noroi, uzi si senzuali?
Haide, te rog, lasa-ma sa imi incalzesc palmele
in buzunarele tale, si sa ma emotionez necontrolat!
Ma lasi te rog sa mai visez la tine,
ma lasi te rog sa iti omor iubita si
sa framant pe pieptul ei coliva ce
ne va fii ca zestre?
Imi permiti sa fac amor cu soaptele tale
si sa se instituie o lege dupa care
doar eu am voie sa te fac sa gemi?
Lasa-ma, nu da inapoi, caci eu vin
spre tine cu viata-mi amara. Indulceste-o.
Ploua-ma.

Filosofie dură

Filosofie dură e tot ce-mi face viaţa ta
când mă pune să-mi suspin speranţa,
când văd că starea mea de-amor se prabuşeşte
in uitare. Loveşti mereu cu zâmbetul pe buze
şi diplomatia ta ma scoate din sarite!
Dar deh...in mâna ta catifelată mai mor şi incă multe vise
şi alte promisiuni deşarte pe care tu le ratacesti.
Pentru ca tu eşti filosof de jale şi eşti gânditor de geniu bun
 dar nu ai milă....
nu ai milă, dai uitării când alţii şi-au sacrificat fire de păr şi
lacrimi şi sprâncene pentru ca azi să creşti in puful tău.
Truda ta e apreciată, parfumul tău e sexual...
Şi
mi-eşti amarnic de drag...eu, faţă de catifea, orgasm de humă
si sange de la muşcătura ta sunt proastă daca aş crede ca nu te voi avea.
Aşteptare dură. Filosofie dură.                       (pentru omul ce aici se regaseste)